Dictionary Definition:
abhi-ṣṭu (√stu), -ṣṭauti (impf. -aṣṭaut Pāṇ. 8-3, 63, or also -astaut Pāṇ. 8-3, 119 Kāś
• Subj. 1. pl. -ṣṭavāma RV. viii, 100, 3
• Imper. 2. sg. -ṣṭuhi RV. i, 54, 2) to praise, extol RV. &c.: Ā. (3. sg.) -ṣṭuvate id. MBh. xii, 7715